De ce este important să eliminăm gândurile negative?

Tiparele au constituit un mijloc de supraviețuire încă de când au apărut primii oameni: ne uitam din peșteră la animalele de pradă și vedeam cum își pun în aplicare strategiile de vânătoare, o amenințare pentru om inclusiv. Efectul emoțional de teamă a lăsat o urmă în sistemul nostru de convingeri. „O să mor dacă ies”, gândeam noi. De atunci înainte, tiparul a constat în evitarea animalelor de pradă.

Un alt exemplu este frica de întuneric, pe care o observăm invariabil la copiii mici. Întunericul a fost asociat cu pericole necunoscute, deoarece strămoșii noștri erau vulnerabili la prădători nocturni sau alte amenințări pe care nu le puteau vedea. Această incapacitate de a percepe pericolele în întuneric a creat un reflex natural de a fi precaut sau anxios în condiții de lipsă de lumină.

Convingerile tale strâng tot timpul dovezi din viața ta de zi cu zi, demonstrându-le ca adevărate, fenomen cunoscut ca fiind o eroare cognitivă de confirmare - tindem să acordăm mai multă atenție și valoare informațiilor care ne susțin ideile și convingerile, ignorând sau subevaluând dovezile care le contrazic. Astfel ne menținem o imagine coerentă și stabilă despre lume, reducând incertitudinea și disonanța cognitivă (sentimentul de disconfort pe care îl resimțim atunci când suntem confruntați cu informații contradictorii). Dacă tu crezi că e pământ sub picioarele tale, continui să mergi; dar dacă ai avea impresia că următorul pas te-ar duce în prăpastie? Dacă ai crede asta, ar fi greu să te lași convins că nu e adevărat, oricât de ridicol ar părea.

Haideți să încercăm un alt exemplu, mai aproape de realitățile de astăzi: să spunem că, în copilărie, părinții te criticau foarte des. Ți s-a creat convingerea negativă că „Nu sunt suficient de bun și voi fi criticat dacă greșesc.” Dar nu s-a întâmplat doar atât. Ai dezvoltat și o strategie de adaptare care se transformă într-o convingere pozitivă adiacentă! Și anume că perfecțiunea ar fi o modalitate de a scăpa de critică, iar adult fiind, ți-ai însușit atât de bine sloganul „Perfecțiunea este singura modalitate de a evita critica”, încât te confrunți permanent cu perfecționism extrem, anxietate și o presiune constantă de a nu greși. Pe termen lung însă, această credință că perfecțiunea este soluția devine problematică, deoarece perfecțiunea este imposibil de atins, iar teama de greșeală inhibă curajul de a încerca lucruri noi sau de a accepta eșecul ca parte normală a procesului de învățare.

Pentru a aborda perfecționismul și convingerile negative formate în copilărie, soluțiile terapeutice se concentrează pe identificarea, înțelegerea și restructurarea acestor convingeri disfuncționale.