Așteptări, reguli și promisiuni în căsnicie

Cum încep să se estompeze luminile strălucitoare ale perioadei de curtare și cum se sting una câte una? Ce anume este responsabil de refrenul „Sunt atât de dezamăgit(ă) de căsnicia mea?”.

Așteptările ilustrează o trăsătură crucială a tuturor relațiilor. Când cineva nu reușește să se ridice la înălțimea așteptărilor noastre într-o relație diferită de cea dintr-un cuplu, este posibil să ne simțim dezamăgiți și avem tendința de a ne aștepta la mai puțin de la persoana respectivă sau să renunțăm la relație pentru că nu considerăm că merită. Ne ajustăm la experiențele proaspete și dezamăgirile ne reduc așteptările.

Totuși, într-o căsnicie sau în alt tip de relație de durată, reacția este adesea diferită. Așteptările unei căsătorii sunt, în general, mai puțin flexibile decât ale unei relații lipsite de angajamente. Parțial, această inflexibilitate poate fi explicată prin faptul că atunci când cuplurile își iau un angajament pe viață, mizele sunt mult mai mari decât într-o relație provizorie. Cuplurile care împărtășesc așteptări despre rolurile lor, nivelul de angajament și obiective comune au șanse mai mari de succes.

Partenerii construiesc reguli stricte pentru relație, cu scopul de a oferi garanții împotriva abuzului și a trădării. Când o regulă este încălcată, implicit o obligație nu este îndeplinită, iar partenerul este văzut ca un contravenient și atunci o penalizare pare îndreptățită, de obicei sub forma unei mustrări. Astfel de reguli conjugale reprezintă obligații irevocabile, nenegociabile, impuse adesea fără ca partenerul să știe de existența lor și, cu siguranță, fără ca el să fi fost de acord cu ele.

Aceste reguli ajung să fie văzute ca drepturi și legi și apoi evoluează cu ușurință la nivelul de solicitări. La care se adaugă procese mai subtile, cum ar fi anticiparea dorințelor partenerului sau a sentimentelor („Ar trebui să știe că am nevoie de ajutorul său”, „ar trebui să știe că sunt trist”).

Evident, când una dintre aceste legi este încălcată de către un soț, celălalt se simte amenințat, devine furios și vrea să îl pedepsească pe inculpat. Nu doar regula, ci și autorul ei au fost nerespectați! În relațiile apropiate, furia obstrucționează rezolvarea constructivă a problemelor, căci în toiul furiei, nu există negociere, empatie, înțelegere.

Practica ascultării active este un element esențial în comunicarea de cuplu, ajutând partenerii să își înțeleagă reciproc nevoile și dorințele. Ascultarea activă implică atenție deplină la ceea ce spune partenerul, fără a judeca sau interpreta imediat. Partenerii tind să interpreteze greșit uneori intențiile celuilalt, ceea ce duce la conflicte și resentimente. Comunicarea clară și sinceră despre așteptări și sentimente ajută la prevenirea acestor interpretări greșite și la menținerea unei relații constructive.

Un alt aspect care afectează în mod negativ o relație de cuplu este reprezentat de promisiuni. Uneori, promisiunile explicite făcute în perioada de curtare nu sunt respectate după căsătorie și ulterior devin argumente ale nepăsării partenerului. Alte promisiuni par implicite în perioada de curtare (a cărei natură poate fi înșelătoare de la bun început: fiecare partener se poartă frumos și încearcă să fie agreabil, preocupat și disponibil în a dezvolta relația). La un moment dat, o soție a afirmat: „Înainte de a ne căsători, m-aș fi dus în genunchi până la Mecca pentru a-i face pe plac. Acum nu-mi vine nici să merg până în odaia de alături pentru el”. Întocmai ca niște agenți de vânzări eficienți, au creat, involuntar, așteptări nerealiste cu privire la purtarea de după căsătorie, iar ulterior ambii parteneri cred că au făcut mai mult pentru a satisface nevoile celuilalt decât au primit. Sentimentul de trădare resimțit este accentuat atunci când partenerul devine critic. Cunoaștem cu toții replica: „Soțul/soția nu amintește niciodată toate lucrurile bune pe care le fac. Singurele lucruri pe care le observă sunt greșelile”.

Când există o discrepanță între așteptările inițiale și realitățile cotidiene ale căsniciei, apar adesea frustrări și sentimente de inadecvare. Astfel, ajustarea așteptărilor pentru a reflecta o viziune realistă asupra vieții de cuplu este esențială pentru menținerea stabilității maritale.